Unii nu ne stim povestea neamului si nici arborele genealogic nu prea il putem data. Dar eu sunt norocoasa ca mi-a placut sa ascult povesti de mica, de aceea stiu cine sunt.
“Moldoveanca.” ” Iara dansezi de foame moldoveanco.”, “Moldoveanca proasta”.” Mars in Moldova ta, ce cauti in Romania?” etc. etc.
Acestea sunt doar cateva din ultimele mesaje cu hate primite in online legate de originile mele din Rep. Moldova.
Astazi as vrea totusi sa dezlantui tot ADN-ul sa arat de ce nu as putea niciodata sa inteleg un act xenofobic si de ce mi-am invatat mult si bine lectiile de istorie ca sa nu risc vreodata sa repet orice fel de comportament de acest tip.
O sa scriu doar numele de familie al bunicilor si strabunicilor pentru a putea sa va dati seama singuri cate neamuri zac in mine.
pe linia mamei:
1 Strabunica Clima (descendenta familie din Iasi) si Strabunic Tepordei
2. Strabunica din tigani caldarari, veniti cu satra si Strabunic Raileanu cu radacini turcesti
3 Bunic Raileanu – Bunica Tepordei
pe linia tatalui
1.Strabunic Atanasov si Strabunica 100 % Bulgari
2. Strabunic Benu ( soldat pierdut fara urma cu radacini ucrainesti si bulgaresti Benov) si Strabunica
3. Bunic Atanasov – Bunica Benu
Mama Raileanu -+ Tata Atanasov = Eu Atanasov si de 6 ani si Popa.
Sunt o hibrida a intregii Europe de Est. Daca vii si imi spui moldoveanca doar ma ridici in slavi. Sunt un mix al taranilor liberi cu boieri fugiti de revolutii. Este un melange de clase sociale daca vrei, nu numai de culori de ochi albastri cu cafenii si verzi, de par blond si cret cu negru inchis. Sa fiu rasista sau xenofoba ar fi ca si cum mi-as ucide intreaga identitate.
Rusii m-au injosit ca nu vorbeam in rusa, deci nu ma puteam juca cu ei. Cand m-am mutat in Romania la 12 ani, unii erau socati ca vorbesc romana, altii ca nu am accent. In mod uimitor dupa 17 ani de locuiti aici, in 2020 inca mi se scriu astfel de mesaje private cum am grait mai sus.
Stai fara grija, pielea mi-e tabacita, nu vorbesc aici din drama ci pentru ca e cazul sa discutam despre lucrurile astea. Nu sa le ignoram, sa le lasam sub pres. Copiii nostri trebuie sa creasca pe un teren echilibrat, lecuit, educat.
Ce se intampla azi in lume este devastator.
Din punctul meu de vedere rasismul o sa dispara cand nu o sa existe acest cuvant.
Atata timp cat exista in textele de presa “black” , “white”, “Afro-american” , ” de culoare” etc. o sa existe si diferenta. Nu stiu daca intelegeti ce vreau sa spun…dar imaginati-va sa fie rostit doar numele, sau sa se spuna doar o femeie, un barbat sau sa fim si mai neutri un individ, o persoana pe nume x/y. Daca vii cu culoarea inaintea numelui deja fara sa vrei dai prea multe detalii si creezi in mintea cuiva diferenta si din pacate intr-un sens negativ.
Stiti am facut un test, i-am aratat lui Erik pe la 3 -4 ani..o imagine cu mai multi copii. Stiti voi, genul pe care il gaseam la orele de Educatie civica sau Stiinte in clasele primare cand ne invatau despre rasele de pe planeta. Erau copii cu par de culoare diferita, ochi mai bulbucati, mai stramtati, culori de la galben la rosu la negru si toti catarati de mana intr-o hora pe TERRA. La intrebarea “Ce vezi in imagine?” Mi-a zis copii care se joaca. Cand l-am intrebat daca vede ceva diferit, a inceput sa imi spuna de culoarea bluzei, de jucariile din mana …nicidecum de culoarea ochilor a pielii, parul lung sau scurt. Copiii nu vad aceste diferente. Ei cand ajung pe terenul de joaca …daca li s-or mai deschide vreodata terenul de joaca, isi spun unul altuia : Hai sa fim prieteni!
Ajung sa aiba comportamente dubioase fata de alti copii doar daca din fasa li se zice: Sa te joci cu X ca e bogat. Sa nu te joci cu Y ca are paduchi.
Nu ne nastem cu prejudecati, ne sunt educate pe stilul: “Daca esti rau, te dau la tigani!”. Nu am trait in America, nu am fost acolo. Dar cred ca pe acelasi stil se introduce microbul. Incerc doar sa va fac o paralela. Dupa cum am zis am sange de satra in mine…s-ar putea sa vin chiar eu sa va iau…la dans in Tabara care urca spre cer eventual.
Ideea este ca ducem durerea multor oameni in noi ca descendenti si din pacate nu lecuim nimic si alegem sa ne razbunam stramosii prin diverse metode. Cand ma enervez stiu ca ma activez cu tot neamul din spate cand iubesc …la fel.
In Moldova am fost mai pasnici, doar ni s-a dat in cap. Imi amintesc cu mare limpezime cum la 12 ani babele batrane care stateau la copt paine la bunica si ne descantau cand eram deocheati ne povesteau printre altele cum primeau o bucata de paine neagra pentru o felatie oferita nemtilor in timp ce erau inchise pe nedrept. Preferau asta decat sa ramana gravide de la rusi si sa nu primeasca nici mancarea. Imi aduc aminte vorbele astea si simt cum mi se chinuie stomacul. Ti se pare prea deranjant si prea fucked up sa stii ca asta auzeam ca fetita? Cum altfel as fi stiut de mizeriile de pe planeta asta si ce au indurat femeile ca sa fim noi azi in viata.
Strabunica de pe linia materna a tatalui a crescut singura 4 copii prin foamete. A fost pusa la zid si de rusi si de nemti si de romani cand au jucat pe doua fronturi. I-a detestat pe toti. Toti i-au pus pistolul la tampla pentru ca nu stia nimic despre sotul ei…care pana la urma era un soldat pierdut fara urma. Violul cel mai probabil a facut parte din peisaj. Cum lecuiesti asta?
Cum as fi putut eu sa ma apar, sa lovesc intre picioare si sa fug… la 17 ani cand m-a tras unul de mana la 7 dimineata in drum spre liceu si era cu chilotii in vine? Cum as fi stiut sa ma feresc de rau?
Am coagulat doua mari diferite in acest articol. Prima se desfasoara international…in numele lui #GeorgeFloyd. Dar adevarul e ca la nivel de planeta nici culoarea nu conteaza, uneori conteaza neamul, sangele, nasul, ochii, gura, parul, felul de a vorbi, accentul, religia, cultura, dansul, cantul , portul. Oamenii chiar au tendinta de a se invrajbi de la nimic. Azi iti arunca unul o vorba, maine te sufoca cu ea in gat. Diferenta e ca noi suntem un popor mai pasnic …din fire. Probabil pentru ca am cantat la fluier si am crescut oi. Habar nu am cum ne-am tinut pacea interioara, ca de razbunat nu prea am facut-o istoric vorbind, desi aveam destui in catastif. Daca stai sa te gandesti numai in ADN-ul meu cuprind cateva popoare care au dat razboaie in fel si chip pe meleagurile noastre prin secolele trecute, pana au ajuns sa se iubeasca.
In a doua parte a discutiei fac in mod cert referire la individul, a carui nume nu il stiam pana sa vad ce educa in online. In mod cert nu este din aria mea de interes in nici un fel si cel mai probabil nici pentru publicul meu. In mod cert eu pot sa inteleg ca omul este pur si simplu incult si ca a cautat sa adune falauershi cu orice pret. Se stie clar cine injura mai tare si la cine te hahai mai alert, ala e in trending pe youtube la noi. Probabil omul a vrut sa fie viral cu orice pret, desigur fara sa realizeze in vreo secunda ca instiga la cel mai hidos mod de violenta. Sa fim sincere, toate stim ca baietii in liceu cauta sa se uite la buci, sa te plesneasca cu rigla pe hol, sa te traga de cozi si eventual sa iti spuna ca azi nu porti sutien..etc. De la cel mai pueril gest de agatat se aluneca foarte usor la agresiune sexuala.
Ca mama de baiat si de fata realizez ca am o misiune imensa sa nu esuez, sa-i scot oameni care sa judece limpede intre bine si rau foarte devreme…pentru ca au internetul si desi ma doare sufletul sa o zic, cateodata as vrea sa existe oleaca de cenzura. Cenzura la incultura. Nu o sa stau 100 % din timp sa le suflu in bors. Au intimitatea lor. As vrea realmente sa traiesc intr-o lume in care nu e virala prostia ci cultura. Oricat ai sta si i-ai educa si le-ai latra despre diferenta intre bine si rau, daca el se duce la scoala si fiecare al doilea e super star pe net si se uita toata clasa si toata gradinita la el, o sa te uiti si tu ca sa apartii vreunui grup, colectiv, sa fii inclus. Stiti voi… Ca parinte am misiunea sa-i ajut sa traga concluziile corecte si sa se excluda cand nu li se aliniaza cu neuronii vreo poveste. Si totusi nu pot sa nu ma gandesc cati au luat de buna si de urmat instigarea la viol de minore a unui vlogger roman mai in gluma, mai in serios.
E terifiant si ca mama si ca femeie si ca fata a cuiva si ca nepoata si ca sora.
Din pacate cu toate scuzele de rigoare ale individului si ieri si azi si maine pasarea pe limba ei piere pentru ca la inceput a fost cuvantul.
As fi vrut sa scriu articolul despre altceva. Aproape ca mi-e dor de carantina. Pentru multi a fost lecuitoare, hrana pentru timp. Pe altii insa i-a facut haini.
in sec XXI, oamenii sunt executati in mijlocul drumului pe nedrept.
in sec XXI, unii copii stau pe net si iarta-i Doamne…ca nu stiu ce fac!