_DSC3330


_DSC3355


_DSC3360


_DSC3364


_DSC3369


_DSC3410


_DSC3415


_DSC3437


_DSC3444


_DSC3454

_DSC3435

 

_DSC3432

_DSC3386

 _DSC3474


_DSC3466

 

_DSC3479


_DSC3478

_DSC3482


_DSC3515


_DSC3517


_DSC3521


_DSC3524


_DSC3548


_DSC3554


_DSC3558

_DSC3448


_DSC3451

Cu o saptamana inainte de ziua mea am facut o aroganta si mi-am cheltuit banii proaspat intrati in cont.

Am intrat pe net, am gasit cea mai buna oferta timp-pret la Wizzair si am plecat la Lisabona la 5 zile distanta de momentul arogantei. Am avut si timp sa-mi croiesc doua rochii in acele 5 zile, ca mie imi place teribil sa ma asortez cu peretii oraselor pe care le vizitez. Demult imi doream si eu si barbatul sa plecam undeva  in doi si sa umblam pe strazi brambura toata ziua, fara vreun plan anume.

Si la dus si la intors am suportat aplauzele de rigoare la aterizare,  carnati cu paine mancati de cativa pasageri si

injuraturi de murit familia a unui individ care facea apoplexie de inaltime. Barbatu’miu s-a jurat iar ca nu ma mai asculta si nu mai zboara cu low-cost. Eu am tratat totul in cel mai tragi-comic mod, ciocnind cu el un paharel de vin. La intaltime se urca mai repede la bord si functioneaza perfect pentru a diminua tragi-comicul realitatii.

Urma sa petrec doua zile jumate’ la Lisabona, un oras care ma obsedeaza de vreo doua luni si asta scuza toate mijloacele.

Doua zile si jumatate au fost de ajuns pentru mine, sa ma indragostesc iremediabil de Lisabona.

M-am indragostit mai intai, de pereti de cand am coborat la metrou si i-am vazut ca sunt caricaturi in marmura.

Apoi am inteles ca la ei mersul pe strada, si holbatul pe pereti, e mai edificator pentru arta lor, decat plimbatul intr-un muzeu.

Si asta am facut doua zile, am mers la pas prin Lisabona si am luat o singura data autobusul. Nu am mers cu faimosul tramvai 28,

si nici nu am stat la coada la lift-ul exterior, si asta pentru ca la noi timpul chiar nu permitea statul la cozi. Am preferat sa fim intr-

un continuu dolce far niente si sa-l adapam in continuu cu suc de portocale – un adevarat nectar al zeilor.

Lisabona nu-i un oras de purtat tocuri, dar la mine pentru amorul artei a meritat sa fac efortul! Lisabona-i toata pietruita frumos

si se rezuma la cantecul ” Coborai din deal in vale”. Chiar ma gandeam la un moment dat cum rezista localnicele pe tocuri? La

deal mai e cum mai e, ai aderenta, dar la vale te dai de-a dura. Si pentru ca am studiul limbajului non-verbal facut in facultate, am  darul de a analiza mult cauza si efectul si va marturisesc ca am observat foarte multi oameni cu varice, pe strazi. Nu-i de folos pentru voi viitori turisti, dar am conchis ca nu-i asa sanatos sa mergi din deal in vale o viata-ntreaga. De aceea m-am rezumat in proportie de 70% la o pereche de sneakersi Calvin Klein de la Tezyo.

Ce am mai vazut/invatat in prima zi?

1.Am vazut mareea pentru prima data-n viata si Oceanul in care zace Titanicul.

2.Am zis obrigado pentru prima data si m-am simtit rupta dintr-o telenovela.

3.Am baut cea mai buna cafea, intr-un cappucino si eu nu stiu sa fac diferenta dintre cafea buna si rea, ca beau ceai deobicei. Dar, chiar era cea mai parfumata cafea bauta vreodata si am cerut lapte ca nu puteam sa inghit de amaraciune si tarie. Pentru asta trebuie sa mergeti la Cafe A Brasileira. Oamenii  beau acolo cafea in stilul ART DECO  din 1905.

4.Am vazut  o gramada de oameni adunati pe un platou, privind oceanul si ruland foite. In aer era parfum de bere evaporata, marijuana si alte chestii. Toate aceasta scena era rupta dintr-un film hipiot, la care se adaugau cantece, dans si tineri de pe tot mapamondul, veniti la invatat in Lisabona. Treaba e oarecum legala la ei si centru-i plin de oameni care incearca sa iti vanda ” un univers se sentimente colorate”

5. Am mancat un orez cu trufe si regret ca nu am ales orice din peste si fructe de ocean, din prima zi. Sa mancati numa’ peste-n Lisabona si prajituri, de oriunde! Asta va recomand! La mine in general pestele nu este niciodata o optiune, dar in Lisabona e mai bun decat orice alta bucata de carne!

6. Am luat in brate un copac si am simtit cred ca ceea ce simtea si Maitreyi a lui Eliade. Mi-am promis ca o sa imbratisez de acum in colo in fiecare oras cate-un copac!

7. Am facut rezervare la un concert fado pentru cina. Ne-a luat 20 Euro depozit si consumatia minima era de 10 Euro peste suma din depozit. Ce-i drept in menu toate preturile erau inzecite fata de restul orasului. Probabil asa plateau artistii.

8. Am intrat in faimoasa catedrala Se de Lisboa, si sincer am avut un vibe foarte negativ acolo. Am simtit o energie mult mai pozitiva in orice alta biserica din centru. Daca vreti sa va incarcati bateriile mergeti la Igreja de São Roque, acolo nu mirosea asa tare a inchizitie.

9. Am vizitat São Jorge Castle, sau ma rog, ce mai era ramas din el. Copacul imbratisat era in curtea castelului. Tot castelul de fapt este in ruine, au ramas doar peretii si in interior e o gradina minunata plina de pauni, flori, artisti, si terase. Panorama e superba de acolo de sus. Merita sa transpirati urcand dealul pana acolo!

10. Am fost serviti cu tipar pe strada. E un magazin specializat foarte dragut Cirque de Sardine. Vinde doar acelasi produs in cantitati si preturi diferite. Pe rafturi vezi doar sardine si sunt delicioase si bune de luat si acasa la familie. E mult mai relevanta o conserva, decat un magnet!

11. Am revenit in micul nostru apartament situat foarte aproape de centrul vechi al orasului si am mancat cele mai gustoase cirese negre ever! Apropo de cazare : am inchiriat de pe AirBnb apartamentul, era foarte cochet, dar mic. Iar  proprietarul, pe numele sau Pierre,  ceea ce mie mi-a adus posibilitatea sa graiesc oleaca si in limba mea preferata –  franceza.

Ce am patit in Lisabona? Cel mai penibil, rusinos moment! Dupa ce m-am perindat eu toata ca o Chirita pe strazile Lisabonei. Ma intorceam victorioasa acasa, complimentata cu apelative de genul “linda” si “bonita” de fiecare al doilea Jose-Fernando. La brat cu barbatul, traversez strada…si trec pe deasupra unei guri de aerisire de la metrou. Si trece Metroul fix atunci si fusta mea ajunge undeva mai sus decat a lu Marilyn. Situatia a fost ca eu am dat sa-mi tin palaria, care-mi zbura si am uitat de fusta. Asadar intreg centrul Lisabonei a avut priveliste directa catre tot ce detineam de la buric in jos. Marilyn ar fi fost invidioasa, eu eram in culmea rusinii si barbatul radea si nu stia cum sa ma mai calmeze. Un moment epic care a fost filmat probabil doar de camerele de supraveghere din zona. Asta e, am facut show si in Lisabona.

Cam atatea am avut de facut in Lisabona in prima zi.

Va urma…

Gabriela

Port:

Palarie Bershka

Rochie Sweet Paprika Festival – coming soon!

Sandale negre Arozo de la Tezyo

Geanta Vintage

Curea   &OtherStories

Cercei #TeVeziDePeLuna din colectia capsula Katerinimou & bonBijou

Patrick Poarta:

Sandale Aldo

Bluza Zara

Pantalon Tex

#TravelWithTezyo