1U3A4825


1U3A4829

 


1U3A4837

 


1U3A4846

 


1U3A4875


1U3A4815


1U3A4802

Sunt insarcinata.

In pozele astea aveam vreo 14 saptamani. Acum am intrat in a 20-a, ceea ce inseamna ca sunt in sfarsit in luna a 5a. Spun in sfarsit pentru ca simt ca am scapat de caruselul emotiilor si am inceput sa imi vad viata ca pe o “apa cristalina” ( asa cum zice celebrul cantec penal de pe youtube)

In primele 4 luni nu v-am zis nimic dintr-un mare motiv: Consider ca in primele 4 luni se pot intampla o gramada de nefericiri si ca e bine sa ascult de babele mai batrane si de doctori si sa imi fac toate analizele si sa vad ca e totul ok si cu mine si cu copilul care m-a ales sa-i fiu mama. Nu am sa inteleg niciodata aruncatul cu poze cu ecografii din prima saptamana de sarcina. Mai bine scapi mai intai de toate primejdiile si vezi scris negru pe alb ca analizele iti confirma sanatatea ta si a copilului tau.

Nici o sarcina nu se compara cu cealalta. In prima nu mi-a fost rau deloc, am dormit doar in mod excesiv. Nu am avut deloc probleme cu increderea in sine, nu am procastinat nimic, ba din contra eram de 2 ori mai activa decat deobicei. Mergeam foarte mult pe jos si nu aveam atat de multe tristeti inchipuite. De data asta insa am avut o usoara depresie, pe care am ascuns-o maxim de voi, am suferit de o cefalee teribila, de rinita gravidara, de dureri de stomac si de o greata continua. Culmea e ca de “dat la rate” nu am dat niciodata, desi zici ca am fost 4 luni marinar incepator- aveam un rau de mare continuu.

Acum ca ma uit in urma mi-as da o medalie pentru cum am reusit sa ascund toate astea pe la evenimente, pe la targuri, pe la tot felul de sindrofii si festivaluri. Ce-i drept, am ajuns sa imi prioritizez teribil tot ceea ce inseamna contactul cu lumea exterioara si multe munci le-am facut din culcusul meu cu Lilu in brate.

Increderea in sine a avut de suferit mai mult ca oricand. Eu o am bine dresata, dar si cand ajung sa o dau in drame ma lepad greu de ele. Multe femei incep sa delireze cand vad ca se ingrasa si le afecteaza teribil schimbarile exterioare. Pe mine astea nu m-au speriat deloc desi am pus mai multe kg pe mine, am sanii dubli  fundul la fel si nu mai imi vine decat un sfert din garderoba, restul toalelor stau parcate in cutii pana mi-oi reveni.  In prima sarcina am luat 12 kg in total. Acum la 27 nu-i ca la 23 …si in doar 5 luni am ajuns la performanta de 8 kg…clar ajung o gogoasa pana la final. Ce-i drept nu pot mania pe Dumnezeu si nici nu fac abuz de discutiile astea, pentru ca stiu ca citesc acum femei care au luat poate 20 -30 kg in sarcina. Sper doar sa inteleaga toata lumea ca pentru fiecare, schimbarile aste au aceleasi consecinte frustrante desi vin in doze diferite. Nu imi place sa ma plang de celulita cand altele se uita la mine si simt nevoia sa imi dea o palma ca Batman lui Robin in meme-ul ala arhicunoscut.

Sarcina nu le face pe toate femeile sa se simta frumoase si nici nu le creste stima de sine la toate. Mor pe articolele si video-urile alea de spalat pe creier cu “vai ce perioada minunata a fost sarcina” “Everybody’s eating rainbows and pooping butterflies ” – asta nu a fost niciodata mood-ul meu. Simti minuni dar le vezi mai greu. A durat ceva si la mine pana am inteles ca toata lumea vede acel glow, oricum el dureaza pana apare cateva saptamani . Pana atunci simti de multe ori ca esti intruna intr-un sindrom PMS. Te inunda cosurile, parul nu iti sta nicicum, transpiri excesiv si vrei probabil o tona de ciocolata sau castraveti murati …cum a fost in cazul meu.

Increderea in sine a avut mai mult de suferit din cauza unei depresii nefondate. Simptomele le rezum asa: “Mi-e mila de mine, ma jelesc degeaba.” Adica aveam tot felul de motive inexplicabile de plans la inceput. De ex o data i-am plans lu’ Patrick ca Pisica  NU ARE DE MANCARE sau ca EL A MANCAT TOTI STUGURII si nu mi-a dat si mie. Eram penibila efectiv.  Nu ma mai gateam decat din necesitate, ma sufoca Bucurestiul, ma enervau o gramada de oameni nevinovati si tot asa. Dupa a inceput invinuirea aia stupida ca nu e bine ce fac, ca nu imi ies bine proiectele pe care le intreprindeam, desi voi le laudati in online si clientii erau multumiti de campaniile intreprinse.  O frecam o zi intreaga pe Netflix si dupa ma invinovateam ca nu fac nimic si procastinez si ma macinau tot felul de intrebari si indoieli pe care eu nu le am NICIODATA.

Efectiv eu sunt aia care incarca oamenii cu incredere si o daruiesc non-stop in jur. Stiu ca pentru asta sunt data sa fac boost la toata lumea si ma vreau Duracell pentru totdeauna, dar dintr-o data am simtit ca bateriile mele sunt epuizate. M-am incarcat mult cu tot ceea ce mi-a scris comunitatea mea pe instagram ( pentru ca acolo sunteti mai activi) si m-am obligat efectiv sa postez zilnic ca sa nu las sa se vada ce era in spatele cortinei. Poti spune ca am fost oleaca FAKE o perioada, desi nici asta nu m-a definit niciodata.

Acum am revenit. Simteam asa ca toamna o sa fie salvarea mea si asa a fost. Mi s-au domolit toate sentimentele  tipice ” pubertatii.” Stiam ca trebuie sa astept, stiam si ca trebuie sa lupt cu starile astea.

A durat ceva pana mi-am dorit sa fac poze de gravida. A durat ceva si pana m-am simtit confortabil sa expun noile “balcoane” societatii de consum.

Daca sunteti insarcinata sau ati trecut si voi prin scurte episoade de depresii antenatale sau post natale…sau simtiti ca inca mai aveti de lucrat la starea voastra interioara va pot da cateva idei …

Am zis sa fac un fel de inventar azi cu lucrurile care m-au ajutat sa scap de starile astea si sa raman pe linia de plutire.

  1. Povesteste despre asta cu cei apropiati. Ei trebuie sa stie in primul rand ca nu esti ok si sa fie mai intelegatori cu noua voastra postura de “drama queen” . Adevarul e ca sunteti o closca si ar trebui sa fiti bibilita. Nu va invinovatiti ca aveti nevoie de mai multa dragoste si atentie. Daca simtiti ca nu o aveti in de-ajuns lasati orgoliul la o parte, faceti-le cunostinta cu noile date ale problemei si lasati-i sa va alinte. Asta nu inseamna ca trebuie sa va transformati in niste manipulatoare emotionale. Pastrati un echilibru cumva…Totusi eu nu am ascuns niciodata lucrurile astea de barbat. Cred ca el trebuie sa stie in primul rand ca am devenit o bomba cu ceas.
  2. Fii mai draguta si mai intelegatoare cu tine. Cum simti ca vine vreun gand negru apasator, imagineaza-ti o usa pe care trebuie sa il dai afara. Lauda-te pentru lucruri mici, chiar daca la inceput nici tu nu te crezi. Minte-te frumos, creierul poate fi maleabil si s-ar putea sa isi schimbe macazul spre o directie mai luminoasa. Efectiv trebuie sa lucrezi mult cu tine. Sa te iubesti in  plus si sa te gandesti ca acel copil care creste in tine te-a ales pentru un motiv!
  3. Nu te compara cu altii / altele si daca simti ca nu poti sa opresti autocritica…ia-ti putin timp pentru tine si stai departe de lume. Eu am fost o saptamana la mare la mama sa ma rup de toti. Pe social media intram doar pentru a posta si ieseam imediat fara sa analizez nici un fel de alta informatie si dupa am mai fugit de vreo 2 ori de societate in padure, la munte si odata in Moldova, in satul in care am copilarit si in Chisinaul meu drag. La mine functioneaza asta de fiecare data. Traim intr-o lume care provoaca un mare  stres de imagine si continut. In primul rand in fiecare zi trebuie sa fie ceva nou si altfel. Eu pot face asta…doar daca NU MA COMPAR CU NIMENI. Am propriile dorinte, vise si lupt pentru ele. Fiecare cu drumul lui si in cariera si in viata de familie si in tot.
  4. Sport. Daca te ajuta fa-l ! Eu nu prea am avut nici o tragere de inima..dar am dansat in schimb si am ascultat muzica si am cantat la mine functioneaza mai bine retetele astea pentru eliminarea de endorfine.
  5. Tine minte ca toata lumea greseste. In sarcina devii oricum mai absenta, mai haotica si mai aiurita. E dovedit stiintific ca nu dai acelasi randament. Creierul e preocupat sa lucreze acum si la productia copilasului…asa ca da-i mai mult timp de concentrare si calcul al datelor in procesarea informatiei.
  6. Fa ce te face sa te simti bine si nu te invinovati pentru asta. Eu am ales calea sihastriei in sarcina asta. Nu prea am avut chef de lume in jurul meu si am vrut sa petrec cat de mult timp pot singura sau cu familia mea. Daca tu vrei picnicuri, vrei sa bucataresti, vrei sa alergi, sa canti la flaut, sa faci bai cu spuma, sa muncesti in plus ca o adevarata workaholic sau sa dai buzna prin magazine dupa toale…ofera-ti din cand in cand doza de placere nevinovata. Si apropo de workaholic. Eu in sarcian cu Erik asta am vrut, sa ma autodepasesc, munceam dublu erau de doua ori mai determinata. Cred ca asta este si motivul pentru care multe intra in depresie grava si inainte si dupa sarcina, se opresc de voie sau de nevoie din ceea ce iubesc. Nu ai cum sa ai pretentia sa fii iubita daca nu te iubesti si tu din cand in cand. Egoismul e bun si el din cand in cand. De acum in colo oricum o sa trebuiasca sa inveti sa gasesti timp si pentru tine, pentru ca timpul tau va fi impartit cu un copil, in cazul meu doi…alte femei aveau 8. Nici nu poti sa le judeci ca mai poposeau din cand in cand prin beci dupa un paharel de suc de struguri fermentat.

 

Si dupa ce ai citit toata pledoaria asta oleaca sinistra si oleaca amuzanta… nu uita ca stima de sine poate fi construita si daramata prin fortele proprii.

Tu alegi cat timp vrei sa stai doborata si cand e cazul sa iti dai suturi in fund si sa te ridici.

Gata armata pe ziua de azi.

Alinierea si tot inainte…ca inainte era mai bine.

Sper sa gasiti o motivatie in ceva din ce am debitat mai sus.

 

 

Va pup,

Gabi

photo: Iuliana Cristina Popescu