IMG_0115-2
IMG_0122-2IMG_0138-2

IMG_0170-2
IMG_0177-2
IMG_0187-2
IMG_0198-2
IMG_0207-2
IMG_0212-2

IMG_0156-2

De 6 ani lucrez cu femei. Inainte de asta am invatat cu femei. Mereu au fost mai multe in viata mea in raport cu barbatii. Si le-am invatat si eu pe ele. Ne-au educat Fratii Grimm sa ne comparam cu basmele lui cu vrajitoare, oglinzi si printese. In viata noastra se traduce prin “uite-o pe aia” , ” vreau si eu asa”, “mie imi sta mai bine”, ” who wore it better”, “eu m-am gatit prima asa, aia s-a luat dupa mine”, ” o sa imi stea si mie bine asa cand o sa arat ca aia” .

Si desigur comparatia este calea prin care poti sa evoluezi, dar este si o mare sursa de angoasa si daca o duci la nivel de obsesie te ajuta incet si sigur sa te pierzi pe tine ca individ cu totul.

Mi-au trebuit ani sa ma desprind de ce voiau altii sa fiu. Asta te macina pe interior ca o boala, sindromul ala de a nu te incadra in tipare.  Pentru ca desi la inceput te exclud ca nu esti ca ei intr-un final ajung sa te urce pe un tron. Oamenii care ma lauda acum au fost oamenii care m-au aratat cu degetul. Mi-ar placea sa citeasca asta diverse fiinte care se lupta cu oglinda, oglinjoara care parca nu le-a dotat cu tot ce-i mai frumos prin tara. Intr-o lume in care toti vor sa fie intr-un fel, e usor sa fii altfel.

Cu timpul oamenii pe care ii vei aduna in jurul tau vor fi oglindirea ta. O sa vezi ca o sa lucrezi fix cu oamenii cu  care iti pui in functiune neuronii in oglinda. Si cel mai probabil o sa iubesti inversul tau mai mult decat cel ce-ti seamana.

Nu o sa mai vrei sa imiti o sa vrei sa furi idei, sa le transformi si sa nasti altele.

Nu o sa mai vrei sa te incadrezi, o sa vrei sa ti iei rochia aia de printesa de la un vintage din Paris si nu o sa te intereseze ca nu ai unde sa o porti . Daca o sa te enervezi,  o sa iesi si cu ea pe strada sa-ti cumperi o paine de la coltul blocului. Ca viata-i scurta si plina de “plictis.” Ce daca nu ti-o dat nimeni nici un rol intr-o piesa de Caragiale? Mereu e loc sa fii cucoana.

Internetul are loc pentru toti.

Nu vreau sa fiti ca mine. Nu de-aia fac blogging de ani de zile. Nu vreau sa va influentez in metode in care as putea sa va fiu toxica. Daca simtiti vreodata ca va enerveaza continutul meu online sa-mi dati unfollow. N-am nevoie de energii negative. Astea te omoara si la distanta. Si totusi o sa ziceti de ce se vrea asta “influencerita?” Eu nu m-am numit asa. M-a numit industria, care s-a nascut din multi oameni dornici sa isi exprime individualitatea . Una care se aseamana si a se aduna cu cea a urmaritorilor ei…si a ajuns sa le influenteze metodele de consum offline si online.

Daca pot sa va influentez totusi sper sa o fac pentru urmatoarele chestii, pentru care militez de ani de zile:

  • sa va iubiti pe voi si daca intr-adevar simtiti ca ceva este total anapoda si nu va reprezinta sa schimbati.
  • cand aveti colaps, schimbati coafura, asta te reinventeaza cel mai usor. Unele se vopsesc eu doar am ales tunsul, nu stiu cum e asta cu vopsitul inca. Mi-e frica de ea ca am impresia ca o sa imi schimbe personajul prea mult.
  • iubiti, luptati pentru iubire, luptati dupa ce o aveti… sa o pastrati, luptati sa nu o pierdeti…e singura lupta pe care trebuie sa o aveti de altfel si singura care merita. Si aici nu ma refer la a deveni obsedate de vreun tip si sa-l stalk-eriti toata viata, cand el nu va mai doreste.Trebuie sa lupte si el in povestea asta.
  • iesiti din tipare, nu de dragul de a fi mai wow voi ci de dragul de a comunica despre voi fix ce trebuie sa stie lumea. Si toate aveti un je ne sais quoi ascuns in voi.
  • mereu spuneti NU atunci cand va sta un nod in gat. Eu inca invat asta…si am adunat multe noduri in gat.
  • hainele sunt o metoda de expresie, la fel ca si epitetele din compunerile din clasa a 4a . Folositi-le ca epitete si ca metafore nu ca o comparatie. Nu va gatiti cu ideea in cap ca : “VREAU SA FIU CEA MAI CEA” TREUIE SA ARAT MAI BINE ca X-uleasca. Asa va gatea mama voastra la serbare.  Gatiti-va doar cu ideea in cap ca : Imi sta bine asa, ma reprezinta,  tinuta asta spune ce trebuie despre mine.
  • reciclati hainele si nu mai aruncati banii pe prostii. Nota bene: eu nu vand prostii, ca le filtrez mai intai, nu va dau cu duiumul numa’ reclama. Si uneori va vand chestii pentru care nu’s platita…doar pentru ca am incredere totala, verificata in acel produs. Nu as risca niciodata 8 ani de discurs verosimil, dulce si iute de dragul unui barter sau o alta afacere. Asta-i o hiba de-a mea care m-a tinut in picioare si mi-a pierdut bani dar pe dealta parte mi-a construit reputatia si increderea in timp. Sunt singurele instrumente de care are nevoie un om de relatii publice. Si eu …asta sunt.

Asadar azi cand vedea-vei mutra ta oglindita, sa stii ca tu esti cea mai cea din tara ta. Iar eu pe partea celalata a oglinzii sunt cea mai cea in tara mea…si vecina de vis-a-vis la fel.

Va pup,

Gabi

Port: Palaria de paie a Iulianei pe care nu stiu de unde a luat-o.

          Rochia vintage pentru care oleaca m-am batut intr-un magazin Vintage din Paris. Am platit-o la casa fara sa o probez, doar ca sa vad ca imi venea cm in cm. Consider ca m-a ales ea pe mine nu eu pe ea si o sa sper ca o sa am nepoate si fete care o sa poata sa-i duca mai departe povestea.

     Genti  de paie  marca Maison Mimino

     O oglinda tare veche…gasita intr-un brocantes de cea care a inaugurat Maison Mimino.

     O pisica care voia sa o ia Iuliana acasa…la cealalta pisica roscata a ei.

Photo:  Iuliana Popescu

Asisstance  : Roxana Popescu.