IMG_2069


IMG_2056


IMG_2048

 


IMG_2042


IMG_2009


IMG_2000


IMG_1988

 

Era o carte intr-un apartament dubios din Paris. Scria la inceput ceva in franceza…care s-ar traduce cam asa ” O femeie usoara isi face viata usoara. Avantajul e ca sunt platite inainte.” Afara ploua si mi-am adus aminte ca nu v-am povestit aceste poze niciodata. Nu am avut viata usoara, de fapt chiar cred ca si eu si prietenele mele am decis sa fim femei grele si sa ne facem viata grea. Sa nu primim moca nimic! Ca cine stie ce trebuie sa prestam dupa. Mamele noastre ar fi putut fi prietene si ele, daca s-ar fi cunoscut…ca ne-au educat in acelasi fel cinstit.

Rusii au o vorba ca exista cascaval moca numai in capcana de soareci. Cred ca mi-am epuizat prietenii de cate ori le-am zis asta. Mie mi-e frica de soareci si mi-e frica si de capcanele lor. Aici nu vorbesc de barter, ca acolo e vorba de schimb de nevoi, produse si experiente. E ca pe vremea in care schimbai blana de vulpe pe 1 kg de grau. Dar cand ti se da ceva moca, pazea…ca sigur o sa dai in schimb inzecit. Nu primi d-astea decat daca te roaga sa spui Bogdaproste dupa…pentru sufletul vreunui raposat.

Va dati seama ce greu e sa discuti cu mine cand sar de la una la alta in halul asta? Numai ca mintea mea gandeste in stilul inception, o da dintr-o balta in alta… fara cizme.

Ma intalnesc adesea cu oameni mai norocosi sau mai putin norocosi, vorbesc online cu frustrati sau mai putin frustrati, mai lenesi sau mai deloc. Ii uneste pe toti replica de barfa la adresa altui individ :” Asta nu mai stie de unde a plecat”. Ceea ce se traduce direct prin invidie curata la adresa covorului rosu pe care paseste cel barfit.

Si sa stiti ca s-o zis asta si despre mine. Si s-o zis si despre alte fatuci ca mine…care si-o dat silinta sa-si depaseasca mereu propriile asteptari, sa poata fi mandre de ceea ce vad in oglinda dimineata.

Stim de unde am plecat.

Eu de ex. am vazut prima data lumina intr-un spital de stat dintr-un oras mic tare prin sudul unei republici proaspat iesite din Uniunea sovietica, unde mama ma pazea de gandaci, sa nu imi intre in nas. Si nasul meu era mare si atunci, va dati seama! Mi-a povestit. Erau studenti si stateau la camin, ma spalau in lighean si m-au crescut pe mine o data cu ei.

Apoi am mers desculta in satul bunicilor vara pana mi-a intrat un cui in picior, dup-aia tin minte ca nu ieseam fara sandale.

Am fumat prima data intr-a 5-a o tigara Doina ( un fel de Carpati)  cu o prietena din Rusia. Am tusit si am ras teribil. Ea stia sa fumeze la 12 ani.

Daca vine apocalipsa stiu sa imi cresc un cartof.   Am vazut prima data o femeie care s-a aruncat de la etaj la nici 6 ani, pe o alta din blocul de  vis-a-vis a convins-o mama sa intre inapoi in apartament. Eram de fata. Nu traiam in ghetou, era un bloc decent, dar cred ca e adevarat ca blocurile de la Portile Orasului din Chisinau erau blestemate. Asa ca dupa scurt timp, ai mei o decis sa-si depaseasca conditia si s-au imbogatit.  Ne-am mutat la vila cu 2 etaje si piscina interioara. Dupa inca cativa ani s-o ajuns iar la un colaps. Viata mea intre 1 si 12 ani fost un salt de la 2 canapele la 2 camere la 2 etaje si apoi la 2 saltele . Stiu ce inseamna sa pierd tot. Stiu sa si lupt ca sa am tot.

Articolul asta e scris de o fata care a vrut sa fie pictorita, apoi medic, apoi cantareata, apoi actrita si intr-un final a decis sa se faca Sweet Paprika si sa le faca pe toate. Lumea o credea blogger, dupa designer de moda intr-un final au zis ca-i influencerita. Si asta ii permite sa cante, sa danseze, sa picteze si sa creeze hainele pictate, sa fie actrita in fiecare poza si in fiecare video si intr-un final sa-si faca toate poftele poftite.

In 8 zile o sa am 27 de ani. Cred ca am tot ce visam sa am pana la varsta asta. Nu-i lauda asta. Dar chiar faci asa o retrospectiva si incepi sa te uiti la ce iti zice lumea ca aspira din viata ta vazuta din exterior. Si e cazul sa te opresti sa vezi si tu ce ai, ca in rest esti preocupat ca orice alt homo sapiens de tot ceea ce nu ai.  Si daca e sa fac un inventar o sa gasesc asa: Un barbat care ma cicaleste din iubire, o pisica care imi maseaza splina cand ma doare, un copil care imi zice ca’s frumoasa, un credit la banca, o chirie la un showroom,  ceva contracte de genul “Tzeapa clasica romaneasca” neplatite de 1 an, altele castigate si incheiate cu succes de care sunt realmente mandra,  cativa prieteni cu care sa fac haz de necaz si cu care sa ma bucur de bucuria noastra, parinti sanatosi care ma iau in brate si acuma, un frate cu care ma bateam in copilarie, o sora pe care o gateam cand era bebelus si acuma fac totul ca sa traiesc mai departe asa cum vreau.

E egoista propozitia de mai devreme, dar din cate stiu toti avem aceleasi sanse sa ajungem unde vrem.

Numa’ sa vrem de-am sti cum…cu totii.

De-am sti cum sa poftim. De-am sti cum sa muncim pentru ce poftim….De-am sti sa cerem dupa ce prestam. De-ar fi rasplata ca fapta…De-am sti sa ne pretuim, sa ne iubim, sa ne cinstim …

Ar fi si mai multi oameni care ar ajunge fix unde vor ei. Si eu inca mai invat.

Nu mai dati vina pe bani….

Cu bani fac toti,

faceti fara.

Ne nastem goi…toti.

 

 

Pana data viitoare, oglinditi-va in propriile cuvinte si ganduri.

Asta nu-i blestem, e o urare.

 

 

o zi buna,

Gabriela

 

port lenjerie si rochie Jolidon

coroana: Katerinimou

 

Poze create de alta fata care stie de unde a plecat si stie si unde o sa ajunga …incomparabila – Iuliana Cristina Popescu.