Imi plac beretele dinainte sa vad Parisul. Si ele’s pe lumea asta dinainte sa devina simbol cliche-ique pentru Paris. Ce-i drept au motiv sa fie asociate cu Franta si Spania pentru ca acolo a fost produsa in masa in sec. al 19-lea pentru uniformele militarilor. Arheologic vorbind, a fost gasite berete inca de pe vremea cand se potcoveau puricii cu bronz la estrusci si romani. Adica din epoca bronzului, ca sa fiu istoric corecta. Pe valea Pirineilor era purtata de ciobanasi, in acelasi sistem ca si caciula noastra de astrahan. Comercial vorbind se produce in sudul Frantei din sec. 17 pentru oieri, dupa cum spuneam…dar din 1920 devine fashion statement, dupa ce a fost purtata de tot poporul muncitoresc. In moda din vest a devenit un accesoriu sport.
Noi am ajuns sa o asociem cu hipstereala de la Rembrand incoace, lumea artistilor o poarta cu mustata intoarsa, cu pipa-ntre dinti, cu bluze-n dungi si cu ideea de a fi musai regizor de film. La mine in familie am vazut bereta albastra doar in capul bunicului meu. Era accesoriul lui de toamna si primavara. Eu m-am apucat sa le produc dupa ce mi-am dat seama ca de la sapca mea comunista pana la bereta structurala e doar un pas -> Renuntarea la cozorog. Si da, sa stiti ca frenezia aia a bastilor de a umplut trendurile si internetul i-o datoram lu’ nenea Stalin si la toata protipendada lui de cooperative, fabrici si uzine. Ar fi bine sa ne asumam si situatiile istorice din care provin piesele vestimentare. Aparent a avut si comunismul in hit nu numai oierii Frantei si ai Spaniei.
Eu am zis ca le fac botezul beretelor mele la Paris in timpul Fashion Week-ului . Tinuta-i compusa incepand cu ea si terminand cu pantofii bleu Garkony. Tinuta plina de dungi, volume si volane este creata de Baden11clothing si o gasiti aici. Salopeta o gasiti la pret redus aici.
Bereta e disponibila acum online in shop. Mai vin si alte culori degraba.
Pam-Pam!
Va pup,
Gabi
Photo: Iuliana Cristina Popescu