Foto-24
Foto-23
Foto-22
Foto-20

 

 

Foto-25
Foto-19

Azi am chef sa filosofez. Moda e un drog, eu sunt o dependenta fara sume colosale de cheltuit pe ea. In societatea noastra, nevoia de a cheltui banii pe moda este deja un fel de epidemie. Suferim de ea in masa iar noi, bloggerii de moda avem o postura “ingrata’ de a perpetua aceasta “maladie”. Nu zic ca nu imi place ce fac, ador…sa ma joc cu “carpele” toata ziua! Le-as amesteca in continuu, asa cum fac altii cu retetele in bucatarie. Uneori mi-e greu sa ma hotarasc la o tinuta nu pentru ca duc lipsa de inspiratie. ci pentru ca am prea multe variante valabile in ochii mintii. Nu zic ca nu as face endorsement maine pentru nu stiu ce brand de lux, nu zic ca nu as fi in stare sa fiu in locul unui blogger de high-end fashion. Ba poate chiar as face-o cu mult mai multa clasa, sa nu cumva sa ma acuzati de lauda, nici nu vreau sa sa fiu modesta aici, stiu ce pot! Nebanuite-mi sunt caile!   Stiu doar ca eu am avut mereu o feblete mai mare pentru lucrurile care au ramas fara stapan si care inca se simt in stare sa-si continue povestea.

Vechiturile, “vintagereala”, second hand-ul, astea o sa ramana in top pentru mine, chiar si daca o sa am vreodata ocazia sa am si eu o pereche de Dior si o rochie Chanel in garderoba.

Apropo de asta, daca ar fi sa am ceva Chanel vreodata, as cauta bine sa fie de pe vremea cand Mademoiselle Coco era in viata, ar fi mai verosimila pentru mine povestea.

Stiti, am fost azi in Zara, toate minunile erau frumos aranjate, gandite de stilisti, pre-pozate, pre-aranjate, combinatii dictate. Daca ma duceam in Zara din Honolulu azi, tot asa erau aranjate pe stand-uri. Sincer nu-i nimic rau in asta, ca pana la urma asta e rolul unui brand si al stilistilor sa educe publicul, sa creeze nevoia de a arata bine. De fapt e atat de bine organizat totul, ca ar trebui sa fii complet “afon” vizual si cromatic, sa nu fii in stare sa te imbraci bine. Numai ca pentru mine si pentru alti acoliti ai modei, aka “artisti neintelesi”…toata treaba asta gata prezentata se incadreaza la sectiunea “TOO EASY!” Si nu facem asta pentru nevoia de a primi mai multe like-uri si sa intoarca lumea capetele dupa noi pe strada, o facem pentru ca “ne-am drogat” atat de mult cu moda, incat acum ne curge prin vene si trebuie sa experimentam intruna, ne trebuie o doza zilnica de spectacol si pentru fiecare haina luata dintr-un magazin de fast-fashion sau care apartine unui brand consumat in masa, noi gasim si adaugam o doza de autenticitate. In plus, nu mai vrem sa fim ca toti, da vrem sa fim cu stea in frunte si da…ne place turma aia diversificata, ca sihastri nu suntem.  Din perspectiva asta, cred ca trend-urile nu prea mai reprezinta mare lucru, pentru drogalaii modei…adcia e ceva foarte relativ sa te ghidezi dupa pantone.   Ca-n fiecare an revin ba anii 70′ , ba 60’s ba 90’s si in fiecare an mai inventeaza o varianta de visiniu – burgundy/marsala/ visina stricata/ pruna putrezita etc. Eu atata va zic,  pe mine in slapi cu blana si genti cu puf ,  nu ai sa ma vezi in Veci Pururi, pe strada.  In plus nu prea imi place ideea de a avea par atarnat pe degetele de la picioare. Pe bune, sa porti asa ceva pe strazile Bucurestiului e chiar Curaj sau pur si simplu dorinta arzatoare de a face curatenie !  Dar asta-i alta poveste…

Da, eu fac parte din gasca aia de dementi care isi cumpara toale de la second si de la tot felul de reinventatori ai pieselor vintage,   cum este si Mona de la COD – “Re creatoarea” jachetei pe care o port in poze.  Am asortat minunea pe strada cu o fusta de la  H&M primita de la Morodan ( gracias)  si cu un cercel vintage de la Givenchy – Un fel de shaworma cu de toate!

Acuma nu zic, poate va uitati la poze acum si spuneti ca m-am imbracat ca o dementa, cum o fi zis si saracii oameni in parc cand ma poza Dinu. Numai ca problema e ca eu imi asum atat de bine combinatia pe care o port incat parerea voastra se reduce la : “Mama , eu nu m-as fi gandit la combinatia asta! Ce misto!”

O fi atitudinea  secretul? 90 % DA!  Ma face asta hipster-itza? Foarte bine! Tata a fost rocker, bunicul – comunist …macar sa am si eu o denumire a epocii si sa mi-o merit.

In anul 1 de Facultate am tinut un curs de moda in Constanta. Lucram in calitate de voluntar si asociatia era infiintata de mine si de actualul meu sot. Scopul nostru ca asociatie non guvernamentala era sa oferim tot felul de cursuri interactive tinerilor din Constanta. Cursantii erau toti copii de liceu  16-18 ani, nici nu aveam de gand sa” le predau” unora mai mari ca mine. La finalul cursului tema lor era sa creeze o tinuta. Pentru asta i-am dus intr-un second hand si le-am dat tematici diferite:  tinuta de cocktail, tinuta de mers la liceu etc. Multi dintre ei erau socati, nici nu calcasera vreodata intr-un second hand.  Stiti de ce am facut treaba asta? Pentru ca din punctul meu de vedere, nu haina frumos gandita,  gatita si pregatita s-o cumperi  te face sa ai stil. Ci mizeria aia de carpa uitata pe un umeras de o vanzatoare care miroase a ceapa si salata de vinete, carpa aia care asteapta sa o descoperi si sa ii redai stralucirea pe care o merita, asta inseamna sa ai stil si sa ai intr-adevar o dragoste pentru moda sa vezi potential si in cea mai prafuita rochie si sa-i dai sansa sa recapete viata prin tine. Iar daca vrei sa inveti sa faci asta…nu ai nevoie de cele mai scumpe culori si instrumente de pictat, ai nevoie doar sa-ti deschizi mintea, sa cumperi destept de la creatorii locali sau de la magazinele de vintagereala si sa nu subestimezi niciodata o rochie veche de-a bunicii, uitata-n naftalina. Ca degeaba iti faci shopping-ul la Paris si cheltui sume colosale, daca atunci cand pui haina pe tine nu comunici nimic. Pana la urma o rochie de designer tot de la un metru de carpa porneste si o ata de la mercerie, acuma ce vise are designer-ul pentru piesa lui si ce potential ai tu sa ii dai viata …aici e deja vorba de chimie!

Atata am avut de zis…hai ca si asa ai citit mult sau te-ai lasat pe drum…

 

 

 

Jacheta denim 80’s :  Unofficial Cod de Mona 

Fusta H&M

Top Paiete- second hand Sibiu

Pantofi Aldo.

 

 

Va pup,

Gabriela

 

 

 

Photo: Dinu Atanasov