As vrea sa imparta cu mine pufuletii fara sa ma rog de el. Lucram la faza cu “impartitul” si e tare complicat. Noi am fost ambii cu frati si surori in jurul nostru si tare mi-e ca singura solutie o sa fie sa mai facem unul. Poate asa diminuam doza de zgarcenie.

As vrea sa ma tina de mana mai multe, cand suntem la plimbare sau prin magazine. De cand a invatat sa mearga e atat de neastamparat ca nu pot sa-l tin in loc o secunda si aparent nici nu-i place sa tina pasul cu mine. Am fost mai devreme in mall, ma auzea toata lumea ” Erik stai aici” Erik Unde esti? Erik nu pleca! “Ai putina rabdare! “Motiv pentru care ma duc in mall-uri numai cand nu e multa lumea, ca innebunesc. Si toate astea din afara par ca suntem niste parinti tampiti care nu-i fac treaba bine, care nu-l educa sa stea cu ei de mana & co. Numai ca nivelul de energie a lu’ fi’miu depaseste orice putere a mea sau a lu’ taica’su. Si ii vad cum se uita la mine si ma judeca si pe mine si pe el. Ce-or zice…i-auite-o si pe asta creste un “Dl. Goe.” Si nu-i vorba ca nu-i explic si nu-i paraexplic, dar tot face de-a naibii cum vrea el si mie imi sta inima-n loc ca’s o gramada de tampiti in jur si de stricati la cap si nu stii ce nebuni  si dubiosi ai jurul tau, de-ti pun mana pe copil si aia a fost.

 

As vrea sa stea la mine in brate mai mult. Cu cat creste mai mare cu atat mai putin dureaza imbratisarea. Singura mea sansa sa il tin in brate mai mult fara sa se agite, e inainte de somn sau in timp ce doarme. Asa ca incerc sa nu ratez momentul.

 

As mai vrea sa manance cand ii pun eu sa manance si sa nu se duca sa rontaie cand are el chef din frigider si din dulap. As vrea, dar n-am o mare problema cu asta, daca ma gandesc mai bine… chiar apreciez ca stie si singur cum sa deschida o punga de covrigi si cum sa-si toarne lapte-n cana. Aproape ca’s mandra ca nu mai toarna pe jos, ca nu mai imprastie, ca stie unde’s lingurele si unde-i cana. Adica e si o doza de individualitate cred…care creste aici si nu am chef sa i-o distrug. A varsat ce-i drept de vreo cateva ori pana  a invatat si ma enervam teribil. Dupa care mi-am dat seama ca omul e incapatanat si vrea sa invete si trebuie sa-l las sa greseasca ca sa poata sa deprinda care-i limita de turnat lapte-ntr-o cana.

 

As vrea sa nu-mi raspunda inapoi si sa nu comenteze. Va vine sa credeti sau nu o face de la varsta asta. Si eu credeam ca se intampla treaba abia in adolescenta. La inceput pare amuzant si mai ales pentru prietenii  nostri care il tachineaza si el se infurie, comenteaza si ei ii raspund cu rasete. Lui i se pare ca-i amuzant si ti se anuleaza orice seriozitate de parinte.

E dragut asa  si haios sa vezi un copil care iti raspunde in oglinda, dar la un moment dat, treaba asta poate sa o dea in nesimtire si cred ca e necesar dinnou sa inteleaga care-i limita de ton pe care poti sa o abordezi cu cei mari si unde-i locul respectului intr-o discutie.

 

 

Cam atata as vrea…

si cred ca tot ce as vrea de la el, trebuie vrut si de la mine ca mama.

Numai ca din pacate sau din fericire, nu-l educam doar familia, il mai educa si societatea si gradinita si anurajul si televizorul…si…si …si

Nu vreau sa cresc un om perfect. Vreau doar sa nu-i lipseasca 7 ani de acasa si imi asum aceasta misiune.

 

 

Love,

Gabriela