_DSC4375
9luni
Pastrez de cateva luni niste poze mai deocheate cu mine gravida. Va marturisesc ca am tot ezitat sa le public, asta pana in ziua in care am nascut natural si mi-am dat seama ca sunt al naibii de fericita si mandra ca in corpul meu a putut sa creasca un suflet de 3kg 850. O sa ma judecati multi si multe si o sa carcotiti, dar credeti-ma nu m-am simtit mai bine in pielea mea nici cand am castigat Miss-ul in facultate. Pe de alta parte stiu ca o sa fie si multe mamici care au simtit acelasi lucru si ca s-au bucurat de fiecare cm patrat care a crescut pe sub pielea lor. Depresie postnatala? Nicidecum…doar o mandrie si o dragoste dubla pentru corpul si sufletul tau.
Dupa cum v-am promis si pe facebook, imi propun sa raspund in acest articol tuturor intrebarilor pe care mi le-ati adresat, referitor la cum a decurs sarcina si nasterea. Nu o sa o fac in calitate de expert, doctor etc…doar o sa va raspund prin prisma povestii mele.
Povestea a durat 9 luni…si o clipa. Clipa, a fost desigur cea care mi-a schimbat viata 100 %.

1. Cezariana Vs Natural
Daca m-ati urmarit in ultimele 9 luni, ati putut observa ca am fost o militanta a nasterii naturale – sau “bio” cum mi-a zis doctorul amuzat de situatie, intr-o zi.
Am refuzat din start ideea de cezariana. Am refuzat si 2 doctori care imi spalau creierii cu subiecte de genul: “Vai cat de mici sunt dimensiunile bazinului meu ” si cat de “barbara este nasterea naturala” . In luna a 5-a eram atat de disperata ca nu imi gasesc in Romania un doctor care sa ma sustina, incat eram deja pregatita sa plec in Chisinau si sa nasc la doctorul unde a nascut jumatate din neam in mod natural. Este ingrozitor sa fii gravida si sa vezi cum incearca sa te “handicapeze” unii doctori, cu teorii despre cum copilul este un “parazit” care se hraneste cu vitaminele tale si cum tu esti o bolnava, care trebuie sa se imbuibe cu vitamine din comert. Adevarul e ca singura mea sansa a fost incapatanarea, hotararea si increderea mea in faptul ca totul va fi ASA CUM IMI DORESC EU: simplu, usor si rapid.
Mi-am gasit calmul in luna a 6a cand mi-a fost recomandat un ginecolog de la spitalul Filantropia, de catre o clienta.
Domnul Doctor se numeste Iancu George si sunt fericita ca i-am pus in maini viata mea si a copilului meu Duminica trecuta. Asta dupa ce acum cateva luni, am intrat la ell la consultatie si primul lucru i-am zis : EU nasc natural! Daca nu sunteti de acord spuneti-mi de acum ca sa nu mai stau! A zambit si mi-a zis ca el nu stie sa primeasca altfel de nasteri…decat naturale!
Nu am platit nici un leu casierie si nici vreunui angajat al statului. De fapt va marturisesc ca aveam banii in portofel si ma simteam prost cumva sa-i intind sa dau spaga. Am incercat o data cu o asistenta si mi-a zis ca nu am nici o obligatie. Am nascut in calitate de studenta masteranda, tanara mama asigurata a statului cu varsta pana in 26 de ani. Da ! E uimitor dar pentru prima data, am vazut ca in ROMANIA este posibil sa se intample totul ca la carte, conform legii intr-o institutie de stat. Cu riscul de a face reclama, la Filantropia am fost tratata regeste, de fapt as putea spune ca moasa care m-a tinut de mana in timpul travaliului se comporta cu mine ca o mama, cand are grija de copilul ei si sufera alaturi de el. Am fost laudata, incurajata pe timpul travaliului, nu m-a panicat nimeni, si mi s-a vorbit foarte cald si calm. Nu mi s-a administrat nici epidurala, nici oxitocina,( pentru ca le-am refuzat), dar mi-a fost rupta membrana ( apa) pentru a grabi contractiile. M-am dus la spital pe picioarele mele dupa 4 ore de contractii. Mi-am pastrat calmul, si dupa 2 ore de travaliu am nascut fara nici o problema un copil imens, pe care nici acuma nu inteleg unde l-am tinut ascuns atata timp.
Dincolo de nebunia asta ca “nu pot sa nasc natural ca am X problema”…sunt foarte multe femei fricoase sau usor de speriat de catre doctori. Am auzit “n” povesti si am cunoscut “n” femei care regretau ca s-au lasat taiate. Adevarul este ca totul tine de gandirea pozitiva a mamei, de hotararea ei. Eu ma bucur ca nu m-am lasat influentata de nimeni, ma bucur ca am purtat discutii contradictorii cu femei care visau la cezariene. Ma bucur ca am fost una din cele 10 % care nasc natural in Bucuresti . Da! Cifra neoficiala in Bucuresti este de 90 % cezariene. Sincera sa fiu in 3 zile in care am fost internata doar eu si cu o tigancusa de 21 de ani nascusem natural Duminica. Eu eram oricum vedeta ca a fost un copil de aproape 4 kg nascut natural si acest lucru i-l datorez si doctorului care m-a sustinut pana in ultima secunda si nu s-a grabit sa ma taie.
In rest se perindau pe holul spitalului multe burti si utere nedesumflate deloc, femei cu o durere imensa intiparita sub ochi. Cearcane, copii care urlau noptile, copii patati pe fata, cu eritemuri de la anesteziile de cezariana ale mamelor. Cicatrici imense pe burta, imposibilitate de a merge singura la baie sau de a tine copilul in brate, pe scurt o imagine infricosatoare postbelica. Toate doar de dragul de a scoate din tine un copil programat la ore fixe ca ti-a fost frica de cateva minute de chin. Ce naiba fetelor!? Daca nu aveti probleme de sanatate grave nici voi nici bebelusul…nu va bateti joc de corpurile voastre, nu se merita! Si asta am auzit-o chiar si de la colega mea de camera, care dupa ce a vazut cum ma fataiam eu din prima zi prin camera si faceam de toate: alaptam , schimbam, ma jucam cu copilul meu… mi-a zis ca-i pare rau ca nu a mai asteptat si nu a insistat sa nasca natural.

2. Minte sanatoasa in corp sanatos

Nu am avut o sarcina toxica, nu am vomitat niciodata. Am avut pofta de nectarine in prima luna de sarcina si am dormit la pranz vreo 3 luni.
Nu m-am abtinut de le nimic, nu am pastrat nici o dieta stricta, nu am respectat nici un sfat din carti. Mi-am continuat viata asa cum eram obisnuita sa o traiesc. Nu am mers la sala,dar am inotat toata vara si am fost o data si prin Decembrie la piscina, am condus pana la 6 luni, am mancat Dil Kebab de la Calif si de vreo 2 ori la MC’ Donald’s. Am baut vin rose in Paris si sampanie la nunta…iar in ultima luna de sarcina am fost obsedata sa beau bere nefiltrata. M-am ingrasat 12 kg pe timpul sarcinii. De la 47 am ajuns la 59. Acum dupa 7 zile cantaresc 52 si incap in blugi marime 34. Recunosc ca mi-era dor sa-mi vad talia, ma dureau oasele bazinului si mi se umflau mainile, dar asta nu m-a impiedicat sa imi spal cada si sa frec prin baie pe jos cu mopul si sa ies in oras cu sor’mea la Carturesti cu o zi inainte de a naste.
M-ati intrebat de diete si de miscare si adevarul e ca nu au existat retete in cazul meu. Am mancat normal, putin si des cum faceam si inainte. Cand am simtit ca incep sa exagerez prin luna a 3a, am inceput sa-mi portionez mancarea. Am luat vitamine doar o luna pentru ca imi provocau greturi si constipatie. Am mers extrem de mult pe jos si am continuat sa sper si sa cred in faptul ca voi naste natural fara probleme. Si recunosc ca uneori cand imi era frica vorbeam cu Erik in burtica pe tema asta si il rugam sa se intoarca la timp cu capul in jos si sa iasa la termen ca sa nu fie nevoie sa mi fie provocata nasterea. Intr-adevar am avut 2 date posibile de nastere 17 martie si 22 martie…iar copilul meu a fost punctual si pe 22, fix de ziua de nastere a soacrei mele, a fost la mine in brate!

3. Sarcina versus Munca

Fetelor eu am muncit pana in ultima zi. Am luat comenzi si am trimis colete pana pe 21 Martie. Si de cand am revenit din spital fac acelasi lucru. As suferi enorm daca nu mi-as continua munca pentru Sweet Paprika. In ultima saptamana de sarcina mi-am cumparat materiale pentru noua colectie si de maine ma apuc sa dau in lucru schitele . Recunosc ca au fost momente cand am vrut sa iau o pauza, dar nu am putut. In 9 luni de sarcina am impresia ca am fost in stare sa fac mai multe decat pana atunci. Am organizat o nunta, am creat si lansat cu Patrick o colectie, m-am apucat sa tin workshop-uri, m-am mutat si am renovat, am calatorit pana in Maramures pentru intalnirea cu Bloggerii, la Cluj sa-mi vad nasii, pana in Paris la Fashion Week, in Constanta la ai mei, la Brasov la soacra’mea , in Craiova la o prezentare de moda. Ma rog…de TOATE! O sarcina care decurge normal nu este un motiv sa te lepezi de munca sau de activitatile care te fac fericita!

4. Intimitate
Nu prea am de gand sa public poze cu copilul meu. Poze cand ne-a cazut buricu, cand am facut pipi, cand alaptam, cand facem baita…astea toate o sa le tinem pentru noi. Nu imi place sa vad ecografii cu “It’s a boy ” pe net, pentru ca e un copil nenascut, caruia poate sa i se intample orice din cauza energiei negative transmisa de unii privitori. In plus nu cred ca mi-ar fi placut nici mie, nici voua sa puna ai vostri poze cu voi pe toti peretii casei in toate ipostazele. Era destul de jenant cand venea nustiu ce matusa la tine. si maica’ta se lauda cu poza cu tine nud, nu? Atunci de ce Dumnezeu ai face asta in mod public pe online. Eu am de gand sa revin la rolul meu de Sweet Paprika si sa va indop cu moda pe care imi place sa o creez, nu cu poze cu copilul meu minunat si superb. Da e minunat si superb pentru ca e al meu…fie ca va place voua sau nu:))!

5. Privat vs Spital de Stat.
Initial am vrut sa nasc la privat pentru ca imi era frica de conditiile din spitalele de stat din Romania. Apoi am realizat ca urma sa dau 140 de milioane lei vechi in Bucuresti sau 70 de milioane lei vechi in Constanta pe aceleasi conditii pe care le gaseam la Filantropia. In plus plateam asta pentru aceleasi ore de chin si travaliu. Am decis sa nu imi cumpar copilul. Am decis sa apelez la un spital de stat pentru ca celor de la privat le place infinit mai mult sa faca cezariene sigure si sa faca bani grei din nasteri la minut gen “fast-food” decat sa isi asume riscurile si orele de travaliu ale unei nasteri naturale. In plus in cazul in care nu stiati, daca copilul are probleme la nastere, cei de la privat te trimit tot la sectiile de neonatologie din spitalele de stat! Oh The jOY!

6.Si acum ceva dulce si IUTE inainte de a incheia! Sweet Paprika spune pe bune:
Nu fiti isterice ! Nu va faceti din sarcina o povara, nu ganditi negativ, iubiti-va corpurile, vorbiti cu minunea care creste in voi, ascultati muzica si dansati, mergeti la evenimente, aniversari, botezuri, gustati din cand in cand un pahar de vin rosu…si totul va fi perfect! Daca faceti o povara din sarcina voastra, va plangeti intruna de dureri de spate si balonari si va e frica de umbra voastra cand vine vorba de nastere e posibil sa va transformati copilul intr-o povara care va va plange intruna in brate. Nu uitati ca un copil simte frica ta la fel ca si un catel…el nu o sa te muste dar o sa zbiere de o sa-ti rupa creieriii si manance sufletul. Daca nu sunteti in stare sa va mentineti calmul si nu realizati in ce va bagati, mai bine mai stati putin pe banca de rezerva. De ce te-apuci sa faci un copil daca ti-e frica de nastere? Cum iti imaginezi ca o sa fie cand o sa ii creasca un dinte, o sa se loveasca la un genunchi, o sa cada dintr-un copac si o sa-si rupa mana sau o sa faca temperatura 40? Atunci nu-ti da nimeni nici epidurala sa nu simti, nici gaz nici masca de oxigen si nici alte calmante.

Acestea au fost temele principale deduse din intreabrile voastre!
In cazul in care mai credeti ca va pot ajuta cu ceva nu ezitati sa imi scrieti in comentarii, va voi raspunde cu mare drag !
Ma opresc aici ca altfel as abera intruna…am un debit de 439503651 cuvinte pe minut!

P.S. Din punctul meu de vedere nasterea in sine nu doare…doar travaliul!


Va pup si spor la facut copii!
Gabi

Port : un Erik in creatie …de 6 luni