sp_15
sp_17
sp_18
sp_20
sp_22
sp_23
sp_25
sp_30
sp_35
sp_37
sp_41
sp

Toate pozele din cel de-al 17 lea shooting pentru #20project au fost create cu un aparat foto pe film. Niciuna din ele nu a fost editata in vreun fel. Sunt filme developate si scanate care tin in ele lumina captata in fel si chip. Cumva cred ca asta e magia fotografiei pe film. Fiecare poza are personalitatea ei, individualitate si arata inca o data ca nici o secunda nu seamana cu cealalta. Si asta e un lucru care e pe filmul meu, pentru ca niciodata nu mi-a placut sa imi aranjez feed-ul de instagram in aceeasi cromatica sa filtrez toata arta in care ma implic cu acelasi spectru cromatic.

Pozele sunt create de un talent descoperit prin intermediul #20project. Consider ca e foarte greu sa gandesti totul matematic, sa simti exact care e lumina pe care ti-o ofera ziua ca sa poti seta aparatul corect pentru diafragma si sa faci poza buna fara sa ai sansa sa faci un test inainte. Eu oricum nu ma uit pe pozele fotografilor dupa ce pozez, imi place sa pastrez efectul surpriza. Dar banuiesc ca in era digitala sa te abtii de la a sti dinainte ce ai de rezolvat in photoshop e greu.

Si uite asa #20project mi-a mai adus o satisfactie. Am cunoscut o artista, – Francesca.

SI mai multe despre ea mi-a scris intr-un mail:

“Sunt Francesca si sunt un suflet creativ, cu spirit revolutionar(de la tata), cu omenie(de la mama) si cu un pic de nebunie femeiasca. 

Pe langa asta sunt si artist vizual si imi place sa fac poze pe film, oldschool, nu pentru ca e la moda, dar pentru ca am crescut cu parinti care ne faceau mie si lui frate’miu poze pe film si imi placea tare sa ma schimonosesc la camera ca mai apoi sa astept ca pe Craciun sa developeze mama pozele sa vad ce a iesit. Si mi am pastrat ritualul acesta si cu atat mi-a fost mai usor sa fac asteptarea sa se merite dupa ce am inteles tot procesul manual, mecanic dar si creativ in facultate. Ba mai mult, mi-a placut si mai tare. Imagineaza-ti ca eram cu Erasmus in Italia si am cumparat dintr-o piata 98 de filme foto la o super oferta. Am inceput sa trag film dupa film de parca aveam 1 terra de spatiu disponibil. Ei bine, intr-o luna am expus 10. Au mai urmat 4 luni in care m-am potolit si am gandit cadrele si eram mai dedicata. Problema era asteptatul, muream de curiozitate sa vad ce iese, si developatul in Italia costa cat cumparaturile pe o saptamana plus doua baxuri de apa. Hard times in the city…..😔. Asa ca am asteptat. Am ajuns acasa, m-am inscris la master. Developat filmele, uitat la ele la bec, facut waaaaaw. Si gata. N-aveam scanner. Era la facultate unul dragut dragut, daaaaar…. am asteptat din nou 3 luni 🤦‍♀️ si apoi le am vazut si erau frumoase, mi-au placut toate asa cum erau de parca erau ceva ce construisem cu mainile(nu stiu sa explic) si erau si multe prostii si multe failuri si multe zgarieturi si amprente, dar erau si chestii faine, pe care le-am pastrat asa, pentru mine, doar cateva care mi se pareau mie mai demne asa de instagram le-am postat. In rest, le-am tinut pe hardul meu si pe un site facut rapid ca sa le am la indemana. Fotografiile din perioada de inceput serios de foto sunt parte lipita de mine si desi poate nu sunt o valoare artistica, ele imi povestesc o parte din viata, le asociez cu versiune codata vizual a unui jurnal. Cheia e creativitatea mea.
Si asta e “oleaca” din cine sunt eu. “

Am uitat sa va spun ca e moldoveanca si am uitat sa va spun ca a studiat la facultate fotografie si video in Iasi. Iar in Florenta ea printr-un program Erasmus. De asemenea ce nu mi-a scris in mail este ca de dragul artei a deschis o galerie cat era in Florenta si platea chiria la spatiu din munca de bona pe care  o facea pe langa cursurile de master. 

Cam asa povesti mi-aduce mie 20 project.

Mi se pare cu atat mai frumos acest proiect cu cat brand-ul pe care l-am ales se numeste Mark.Off. Adica un fel de far’de nume. Un fel de ” nu conteaza marca, conteaza rezultatul, conteaza omul care poarta haina si cum se simte el atunci cand o poarta.

Piesele vestimentare sunt fara cusur. Nu am ce sa comentez, croiala e impecabila, atentia la detalii e direct proportionala cu cat de bune sunt materialele si cat de bine te simti in aceste haine. 

Brand-ul este creat in Romania si am fost foarte incantata de ambele rochii purtate in acest shooting. Dincolo de versatilitatea pieselor si faptul ca iti sunt utile in garderoba pentru mai multe ipostaze ale vietii tale – rochia cu nasturi Ysabel e ideala pentru Alaptat.

Ca tot ma intrebati ca nu mai stiti cu ce sa va imbracati cand alaptati. Eh, asta e genul de piesa pe care merita sa o aveti in garderoba, daca vreti sa aratati si bine si sa va vedeti de mamicie in continuare. 

Si uite asa se auto-descrie brand-ul:

“Mega saturati de o lume unde se pun etichete la tot pasul, Mark-Off te indeamna sa “remove the tag off you” si sa revii la libertate. Mark-Off alege sa se exprime liber prin crearea unor piese extravagante prin simplitate dar in acelasi timp lejere, care nu-ti ingradesc libertatea in miscare si te lasa sa fii tu insati.
Colectiile noastre vin in editii limitate si acordam o atentie deosebita alegerii materialelor de inalta calitate care provin din tari precum Franta ,Italia si Spania.
Obiectivul Mark-Off este de a crea piese timeless si nu “one time use only”, pe care sa le poti purta cu usurinta in orice moment al zilei.”

Si uite asa v-am mai spus o poveste din seria #20project.

Va pup,

Gabriela

#20project #20romaniandesigners #20romanianbrands #20phototalents #20 youngmua